vineri, 1 octombrie 2010

Ferrante Ferranti la Centrul Cultural Francez din Iaşi : joi 7 octombrie


http://www.ferranteferranti.com/


Centrul Cultural Francez din Iaşi va invită joi, 7 octombrie, ora 18.00 la vernisajul expoziţiei de fotografie "Drumurile Lumii Noi" de Ferrante Ferranti care va oferă o primă vizită ghidata a expoziţiei.

Expozitia va ramine deschisa la Centrul Cultural Francez din Iasi pina pe 29 octombrie.

Seara Muzicii Vechi se va incheia cu concertul de muzica baroca :

Ansamblul Turicum
7 octombrie, 20.00, Aula „Mihai Eminescu”, BCU

Intrarea este libera la toate evenimentele

Expoziţia "Drumurile Lumii Noi. Barocul în America Latină" rămâne deschisă Centrul Cultural Francez din Iaşi până la 29 octombrie.
Program de vizitare: de luni până vineri 9 - 21 ; sâmbăta 9 - 14.


Ferrante Ferranti s-a născut în Algeria în 1960 dintr-o mamă sardă şi un tată sicilian. A absolvit studii de arhitectură la Paris în 1985, cu o lucrare privind „teatrul şi scenografia în epoca barocului”. Este autorul unei opere unice, puternice, care a fost expusă cu diverse ocazii în ţări din lumea întreagă: Franţa, Italia, România, Portugalia, Spania, Germania, Cehoslovacia.

Expoziţia intitulată Drumurile Lumii Noi. Barocul în America Latină reuneşte zeci de fotografii realizate în decursul călătoriilor sale în America de Sud. De-a lungul acestor opere, privitorul poate observa în prezent, trecut şi viitor, trecerea lentă a conchistadorilor în America Latină.
Din toată expoziţia transpare visul de a descoperi noi lumi în care călătorul şi aventura să meargă împreună.

Foto-articole de Ionuţ Ignat : IMI VREAU ROMANIA INAPOI (1)

Cod Portocaliu

Sunt atras de fotografia alb negru, deoarece nu trebuie sa mai obosesc sa caut combinatia perfecta de culori si inedit din fractiunile de secunda furate timpului. Astfel, toata atentia este indreptata catre compozitie si esentialul momentului.
Cateodata, insa, apar momente care declanseaza sinestezia chiar din momentul in care le vad. Sunt momentele in care fiinta reactioneaza instant si in care culorile isi regasesc locul lor.
Nu am putut sa nu observ scrisul ecologic pe un suport reciclabil, decrepit, precum si modul in care cele doua culori principale se completeaza una pe cealalta.
Nu pot sa nu asociez imaginea cu situatia in care ne aflam in prezent – o multime de culori la un loc pe un schelet in descompunere.
Reactia organica a fost imediata, strigatul infundat s-a contopit cu sunetul metalului zgariat si am realizat ca incep sa fiu asimilat de “curcubeul aromelor skittles” din jurul meu.
Imi place un vers dintr-o melodie: “Jana nu e moarta, Jana se transforma”. Romania mea nu se mai transforma, Romania mea este aproape moarta. Este o ramasita ruginita, asemeni unei masini pe care o folosesti un timp si apoi o lasi sa zaca in fata gardului si care, cu timpul, devine o carte deschisa pentru cei care trec pe langa ea: scriitorul scrie, pictorul o coloreaza, iar restul aplica stampile.
Mergem pe strazi si bulevarde cu nume sonore, istorice si care fac parte din fiinta noastra. Pasim pe amintiri ale unor oameni care s-au luptat pentru un viitor mai bun, care si-au dedicat viata si munca sperantei. Pasim si …atat. Nu stim cine au fost, ce au facut, de ce trece in fiecare zi pe un drum cu numele lor. Nu asta este Romania mea, nu acesta este viitorul stralucit pe care l-au vazut cei dinaintea mea …
As striga orice, oricum, oricand si cred ca scriitorul nostru ramas fara inspiratie a sintetizat dorinta de viata a tuturor si devin din ce in ce mai trist cand suntem nevoiti sa recurgem la astfel de mijloace. Parca suntem niste copii care ar face orice pentru putina atentie …

Imi vreau România înapoi!
Pentru integrala publicatiilor autorului, impresii si comentarii, va invitam sa-i vizitati site-ul:

http://ionutignat.wordpress.com/ma-gasiti-la/