miercuri, 29 septembrie 2010

Foto-articole de Ionuţ Ignat : IMI VREAU ROMANIA INAPOI (3)


Sus şi Jos

Fotojurnalismul a aparut ca o nevoie de a prezenta obiectiv realitatea inconjuratoare si evenimentele care au loc. Dorinta unor pasionati de fotografie de a atrage atentia opiniei publice asupra problemelor globale precum saracia, foametea, razboaiele, dar si a manifestarilor culturale, sportive a transformat simpla apasare pe butonul declansator al aparatului foto in speranta ca lumea se va schimba datorita fotografiilor lor.
Cu timpul s-a dovedit ca nimeni nu poate fi obiectiv in intregime. Nu poti sta nepasator in spatele aparatului si sa inregistrezi mecanic realitatea. Odata cu fiecare declansare se imprima, pe pelicula sau pe senzor, putin din cel care fotografiaza; am putea aduna, spre finalul vietii, toate fotografiile facute de un fotograf si am afla cine este el. Asta deoarece orice fotografie este fie un manifest inconstient, fie exprimarea emotiilor sau trairilor din acel moment.
Cum ai putea sa ramai impasibil la ce se intampla in jurul tau cand fotografiezi, de exemplu, un conflict armat? Dilema cea mai mare a fotoreporterului este cum sa arate lumii intregi ce se petrece in locul in care se afla, cat mai obiectiv cu putinta. In cele mai multe situatii el opteaza pentru fotografii si momente care ar putea avea impactul scontat. Asta cu riscul de a modifica o situatie astfel incat sa-i apartina.
Amintesc celebra fotografie a lui Kevin Carter in care sunt alaturati un copil malnutrit, intins pe pamant si un vultur care se afla intr-o pozitie care sugereaza faptul ca nu face altceva decat sa astepte sa moara copilul si sa il devoreze. Povestea fotografiei este lunga si controversata, dar numai in acest fel pot fi create imagini cu impact puternic; fara a deforma prea mult realitatea.
Lumea va reusi astfel sa inteleaga gravitatea situatiei in care se afla si poate va lua atitudine vis-a-vis de mesajul transmis. Este datoria celui care fotografiaza, scrie sau regizeaza sa isi avertizeze semenii ca realitatea este doar ce dorim noi sa fie si ca schimbarile se fac doar prin eforturi comune.
Eforturile comune de a ridica sau a da jos pe cineva au nevoie de oameni care pot depasi turma in care se afla si care pot, atunci cand vine momentul, sa priveasca cu seninatate si demnitate taisul sabiei ruginite care se indreapta spre ei.
Este timpul sa curatam rugina de 20 de ani, formata pe sabia celor care ne ameninta continuu cu taierea capului.
Sau este timpul sa lasam lucrurile asa cum sunt acum si sa ne acceptam soarta; in pozitia “s’il vous plait, monsieur!”, asa cum ne place noua, urmasilor dacilor.

Îmi vreau România înapoi!

Pentru integrala publicatiilor autorului, impresii si comentarii, va invitam sa-i vizitati site-ul:

http://ionutignat.wordpress.com/cinesunteu/

Niciun comentariu: