joi, 30 septembrie 2010

Foto-articole de Ionuţ Ignat : IMI VREAU ROMANIA INAPOI (2)


Istoria culorilor incepe in 1947, respectiv in 1990. Unii au ridicat o cupa in aer in ’86, iar ceilalti au oferit o alta viziune asupra lumii in care traiam. Ne-am eliberat privind printr-o gaura faurita cu sange intr-un steag si am transformat in realitate un concept greu definit si imaginat pana atunci: libertatea.
Astazi, campionatul nu mai are in frunte rosu si albastru. De fapt, nici nu mai da impresia unui campionat adevarat si nu am mai vazut de mult campioni.
Si totusi, ce este un campion? Cine sunt eroii care ne-au fost model incepand din copilarie? Un simbol al neputintei umane sau o proiectie a subconstientului de erou pe care il are fiecare om. O dorinta nestavilita de nemurire sau credinta ca nimic nu este imposibil. O lupta, la finalul careia, nu vezi decat sangele din jurul tau profilat pe albastrul cerului la rasarit.
Sub auspiciile culorilor de fata toti suntem pe moarte, toti privim din pozitii grotesti de supunere nasterea unei noi zile si ne rugam, in nimicnicia noastra, ca generatiile urmatoare sa nu stie decat de rosul pasiunii si sa pluteasca in albastrul intens al libertatii.
Mi-as da viata pentru pasiune si libertate, dar nu si pentru ce inseamna culorile in zilele noastre; am uitat ce simbolizeaza ele, de fapt, si nimeni nu vrea sa isi aminteasca.

Imi vreau România înapoi!

Pentru integrala publicatiilor autorului, impresii si comentarii, va invitam sa-i vizitati site-ul:

http://ionutignat.wordpress.com/2010/05/29/jurnal-de-calatorie-gottingen-germania-3/#comment-60

miercuri, 29 septembrie 2010

Foto-articole de Ionuţ Ignat : IMI VREAU ROMANIA INAPOI (3)


Sus şi Jos

Fotojurnalismul a aparut ca o nevoie de a prezenta obiectiv realitatea inconjuratoare si evenimentele care au loc. Dorinta unor pasionati de fotografie de a atrage atentia opiniei publice asupra problemelor globale precum saracia, foametea, razboaiele, dar si a manifestarilor culturale, sportive a transformat simpla apasare pe butonul declansator al aparatului foto in speranta ca lumea se va schimba datorita fotografiilor lor.
Cu timpul s-a dovedit ca nimeni nu poate fi obiectiv in intregime. Nu poti sta nepasator in spatele aparatului si sa inregistrezi mecanic realitatea. Odata cu fiecare declansare se imprima, pe pelicula sau pe senzor, putin din cel care fotografiaza; am putea aduna, spre finalul vietii, toate fotografiile facute de un fotograf si am afla cine este el. Asta deoarece orice fotografie este fie un manifest inconstient, fie exprimarea emotiilor sau trairilor din acel moment.
Cum ai putea sa ramai impasibil la ce se intampla in jurul tau cand fotografiezi, de exemplu, un conflict armat? Dilema cea mai mare a fotoreporterului este cum sa arate lumii intregi ce se petrece in locul in care se afla, cat mai obiectiv cu putinta. In cele mai multe situatii el opteaza pentru fotografii si momente care ar putea avea impactul scontat. Asta cu riscul de a modifica o situatie astfel incat sa-i apartina.
Amintesc celebra fotografie a lui Kevin Carter in care sunt alaturati un copil malnutrit, intins pe pamant si un vultur care se afla intr-o pozitie care sugereaza faptul ca nu face altceva decat sa astepte sa moara copilul si sa il devoreze. Povestea fotografiei este lunga si controversata, dar numai in acest fel pot fi create imagini cu impact puternic; fara a deforma prea mult realitatea.
Lumea va reusi astfel sa inteleaga gravitatea situatiei in care se afla si poate va lua atitudine vis-a-vis de mesajul transmis. Este datoria celui care fotografiaza, scrie sau regizeaza sa isi avertizeze semenii ca realitatea este doar ce dorim noi sa fie si ca schimbarile se fac doar prin eforturi comune.
Eforturile comune de a ridica sau a da jos pe cineva au nevoie de oameni care pot depasi turma in care se afla si care pot, atunci cand vine momentul, sa priveasca cu seninatate si demnitate taisul sabiei ruginite care se indreapta spre ei.
Este timpul sa curatam rugina de 20 de ani, formata pe sabia celor care ne ameninta continuu cu taierea capului.
Sau este timpul sa lasam lucrurile asa cum sunt acum si sa ne acceptam soarta; in pozitia “s’il vous plait, monsieur!”, asa cum ne place noua, urmasilor dacilor.

Îmi vreau România înapoi!

Pentru integrala publicatiilor autorului, impresii si comentarii, va invitam sa-i vizitati site-ul:

http://ionutignat.wordpress.com/cinesunteu/

marți, 28 septembrie 2010

Foto-articole de Ionuţ Ignat : IMI VREAU ROMANIA INAPOI (4)

1984 si Animalele

De pretutindeni se aude “Sa traiti bine!” precum un pick-up al carui ac refuza sa se ridice de pe disc. Un disc prafuit care sta acolo de ceva timp, nimeni nu mai stie de cand exista si daca a avut vreodata un inceput.
Totul se datoreaza Celei de-a Doua Revolutii, atunci cand poporul s-a saturat de Democratia Initiala si a dorit Marea Schimbare. Nu se stie cine, cum si cand s-a gandit la o schimbare; ai fi crezut ca fusesera complet indobitociti si ca nu mai este nimeni cu personalitate proprie. Din cand in cand, izvorau din soapte transmise clandestin zvonuri despre unii care aveau curajul sa spuna ce gandesc, ce doresc si cum vad ei viitorul. La inceput apareau la emisiuni TV si radio, dar, in curand, nu se mai auzea nimic de ei; ai fi zis ca nici nu au existat. Cu toate acestea, ei ramaneau in memoria colectiva, datorita dovezii fizice in ceea ce priveste aparitiile lor publice.
Erau ei oare adevarati? Erau posibili urmasi ai celor trei: Horia, Closca si Crisan?
A fost inlocuit trasul pe roata cu silentio stampa? Se prea poate sa fi fost Agenti abil strecurati in subconstientul animalelor care cred astfel ca inca mai sunt si altii care isi doresc mai mult. Scenariile create au un dublu rol: dau impresia unei false libertati si evita ciclicitatea istoriei.
Imaginati-va intr-o celula de inchisoare in care stati de mult timp. Intr-o zi, usa se deschide si sunteti liber sa iesiti si sa faceti ceea ce doriti. Nu va bucurati prea mult, caci ati iesit intr-o celula mai mare, ale carei gratii nu le puteti vedea cu ochiul liber. Ele exista si numai gandurile le pot distruge. Falsa libertate se bazeaza pe creierul redus al animalelor.
Studiile asupra Istoriei au aratat ca exista o repetitie a evenimentelor si ca, la un interval de timp, lucrurile devin din nou ce au fost odata. Altfel spus, daca acum oamenii sunt subjugati, va veni timpul cand vor fi liberi, deoarece asa s-a intamplat si se va intampla intotdeauna. Planul este de a naste evenimente similare cu cele care ar trebui sa se intample, pentru a putea intarzia cat mai mult Momentul Schimbarii Reale. Atunci cand animalele sunt dopate cu informatii false, ele au tendinta de a-si reprima impulsurile. Mai simplu spus, atunci cand ti se prezinta ceva fals ca fiind adevarat, tu crezi ca tot ce vezi sau auzi este adevarat. Si atunci, daca intamplarile adevarate, pe care le astepti si le vezi sunt, de fapt, false, cum poti demonstra turmei adevarul? Turma a fost construita in timp, fiindu-i servite permanent firimituri de sperante si au ajuns sa manance orice din palma papusarilor.
Inca se aude “Sa traiti bine!”; nimeni nu mai stie de cand exista si daca a avut vreodata un inceput. Cert este ca va avea un Sfarsit.
Ce poate fi mai pitoresc sau burlesc sau grotesc decat o lectie de gramatica si care nu este intr-o carte de Gramatica (sau de Istorie ?!?!). Poti sta si la iarba verde cand inveti; asa cum le place animalelor.

Imi vreau Romania inapoi!

Pentru integrala publicatiilor autorului, impresii si comentarii, va invitam sa-i vizitati site-ul

http://ionutignat.wordpress.com

Fotografii de Nicu Apostu

1. Lemn şi credinţă (2)
2. Lemn şi credinţă (3)

luni, 27 septembrie 2010

Foto-articole de Ionut Ignat : IMI VREAU ROMANIA INAPOI (5)


Vreau sa fur un zambet unui chip frumos. Imi plac mult frumoasele chipuri care trec pe langa mine in fiecare zi; chiar si cele pe care nu le vad, dar stiu sigur ca exista. As fura zambete din dragoste pentru Dragoste, din dorinta de a retrai la infinit primordialul zambet.

Vreau sa fur timpului o dimineata linistita. O dimineata in care te inconjoara soarele bland al diminetii, mirosul de paine proaspata abia scoasa din cuptor si aroma cafelei.

Vreau sa fur scara catre curcubeu ca pot urca doar eu, atunci cand doresc. Ma voi gandi intotdeauna la cei apropiati si ii voi invita frecvent sa urce cu mine deasupra lumii.

Vreau sa fur clipe de liniste vietii tumultoase in care traiesc. Linistea a ajuns un termen perimat; nu este liniste nici macar atunci cand e liniste in jurul tau. Nu poti sa astamperi zbuciumul interior; el distruge toata linistea din exterior.

Vreau sa fur dorinte: dorinta de a face rau, dorinta de a minti, dorinta de a insela, dorinta de pretinde ca esti ceva nu poti fi. Totusi, sunt asa de multi oameni cu astfel de dorinte, incat nu cred ca si-ar da seama, la inceput, ca sunt mai putine la numar. Iar cand ar remarca disparitia unora dintre ele, ar sta linistiti; in fiecare zi ei genereaza altele … si altele.

Vreau sa fur lumina pentru intunericul in care ma aflu. Dupa ani de lupte, am reusit sa primesc putina lumina. Odata ce i-am simtit atingerea, a crescut si dorinta de a primi si mai multa. Pot sa ma obisnuiesc cu mai multa lumina; este ca si cum as mai aprinde in fiecare zi o lumanare in intuneric.

Vreau sa fur furtul. Este acesta un furt? Poti sa furi furtul si sa pleci in liniste sau ramane doar o iluzie? Ar fi cel mai mare Jaf al omenirii. Dar nu se poate, deocamdata. Furtul este pazit foarte bine si trebuie un plan extrem de detaliat pentru a ajunge la el.

Imi vreau Romania inapoi!


Pentru integrala publicatiilor autorului, impresii si comentarii, va invitam sa-i vizitati site-ul

http://ionutignat.wordpress.com

joi, 23 septembrie 2010

Expo-photo "Bucarest la mal-aimé" la Institutul Cultural Român din Paris

La Institutul Cultural Român din Paris
1 rue de l'Exposition, 75007 Paris
M°8 Ecole Militaire
va fi vernisata mâine, 24 septembrie, la ora 18,30 expozitia colectiva de fotografie militantà
Bucarest, la mal-aimée

Expozitia va ramâne deschisà publicului parizian si vizitatorilor ocazionali pânà la data de 24 octombrie

Dintre fotografii prezentati deja publicului din Iasi în cadrul atelierului nostru, fotoreporterul Lucian Muntean contribuie fotografic în aceastà expozitie :
www.lucianmuntean.ro
www.modernism.ro


---
Il était une fois surnommé le Petit Paris. Aujourd’hui, ce Bucarest là est en péril... Bucarest la mal-aimée : huit photographes roumains et un français – Serban Bonciocat, Adrian Bulboaca, Cosmin Gogu, Camil Iamandescu, Serban Mestecaneanu, Sergiu Mihaescu, Lucian Muntean, Dan Piersinaru et Ferrante Ferranti – se sont engagés dans un projet qui attire l’attention sur le patrimoine urbain bucarestois et la nécessité de le protéger. A voir également l’installation photographique « Maisons qui pleurent ». Une exposition présentée par l’Institut Culturel Roumain de Paris et l’Institut Français de Bucarest.

Vernissage: le 24 septembre, 18h 30

Lieu : Institut Culturel Roumain de Paris
1 rue de l'Exposition, 75007 Paris
M°8 Ecole Militaire

Entrée libre

http://www.modernism.ro/2010/09/20/bucarest-la-mal-aimee-la-icr-paris/


Les artistes engagés :

Serban BONCIOCAT
Adrian BULBOACA
Cosmin GOGU
www.cosmingogu.com
Camil IAMANDESCU http://iamandescu.com
Serban MESTECANEANU www.meste.ro
Sergiu MIHAESCU http://www.sergiumihaescu.com
Lucian MUNTEAN www.lucianmuntean.ro
Dan PIERSINARU www.piersinaru.com

Projet photo Maisons qui pleurent www.casecareplang.ro

Ferrante FERRANTI
www.ferranteferranti.com
Organizator Olivia Horvath – ICR Paris

Partenaire média : www.modernism.ro

Invitaţie la întâlnirea cu fotograful Alex Tomazatos



Centrul Cultural Francez din Iaşi va invita la întâlnirea cu fotograful Alex Tomazatos, care va avea loc vineri 24 septembrie, ora 18.00 in spatiul expozitiei (CCF Iasi, Bd Carol I nr. 26)

Expozitia ramâne deschisa pâna joi 7 octombrie 2010, program de vizitare de luni pina vineri 9-20.30 si sâmbata 10-14

Despre fotograf:

Născut la 22 decembrie 1988 în Sulina, Alex TOMAZATOS a crescut pe apă, la bordul unei ambarcaţiuni, tatăl său provenind dintr-o familie cu o veche tradiţie marinărească. În acelaşi timp, copilăreşte în faţa obiectivului unui aparat Zenit, primit de tatăl său de la bunicul. Înconjurat de ape şi de frumuseţile Deltei Dunării, ajunge să îndrăgească natura de mic, aceasta devenind principala preocupare a sa. Ajunge la fotografie mai târziu, prin clasa a X-a (2005), prilej cu care renunţă temporar la desen [...]


În prezent, Alexandru Tomazatos este absolvent al Facultăţii de Biologie a Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi, masterand al aceleaşi Facultăţi. Din 2008, fotografiază pentru Reţeaua Europeană pentru Promovarea unei Economii Responsabile (REPER 21), iar din februari 2010 colaborează cu agenţia Invision Images (Grecia).

http://www.tomazatos.ro

luni, 20 septembrie 2010

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Fotografii lansare "Roumanie, entre rêve et réalité"

1. Roumanie, entre rêve et réalité (Bucovine - Moldavie) = România, între vis si realitate album foto de Jean-Christophe Garnier, texte de Michel Soulard, apărut la editura Les 2 Encres, 2008.

2. Michel Soulard, organizaţia "Pharmaciens sans frontières"

3.
4.
5.
6.
7. Michel Soulard

8.
9. Sesiune de autografe- Michel Soulard

10.
11.
12.
13.

Credite foto:
Mădălina Toderaşcu fotografiile 2, 4, 5, 9, 11
Ionuţ Ignat fotografiile 1, 3, 6, 7, 8, 10, 12, 13

luni, 13 septembrie 2010

Invitaţie la prezentarea albumului "Roumanie, entre rêve et réalité", fotografii şi texte

Centrul Cultural Francez din Iaşi vă invită Joi, 16 septembrie, ora 18.00, în sala Benjamin Fondane la lansarea cărţii

România, între vis şi realitate : Bucovine - Moldavie, fotografii de Jean-Cristophe Garnier, texte de Michel Soulard

Prezentarea cărţii de către unul dintre autori, Michel Soulard, va fi urmată de o sesiune de autografe.

După succesul cărţii Petite soeur des Carpates / Sora mai mică din Carpati, apărută în anul 2006 (editura „Les 2 Encres”), Michel Soulard s-a asociat cu tânărul fotograf Jean-Christophe Garnier pentru realizarea unui album de fotografii, Roumanie, entre rêve et réalité / România între vis şi realitate : Bucovine - Moldavie, ale cărui comentarii le semnează.

Michel Soulard a descoperit România în urmă cu treizeci de ani, în 1980, în momente cele mai dure ale dictaturii lui Ceausescu şi a revenit apoi in fiecare an în calitate de „Farmacist fără frontiere”. De atunci, păstrează o adevarată pasiune pentru această ţară neapreciată sau ignorată de lumea occidentală. Michel Soulard a avut ocazia să-i admire din interior farmecul şi bogăţiile artistice, despre care aduce propria mărturie scrisă.

Fotografii de Nicu Apostu : aviaţie

1. Răsărit de soare

2. Pe aeroport