sâmbătă, 7 martie 2009

Fotografii de Iulia PAŞCANU

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.


6 comentarii:

M. Sherman spunea...

Daca fiecare imagine prezentata ar fi avut un titlu, atunci probabil ca ar fi fost mai usor de descifrat intentia fotografului.

Carmen Parii spunea...

Şi cu arhicunoscuta expresie "o fotografie face mai mult decât o mie de cuvinte" cum mai rămâne? Personal cred că dacă o fotografie are nevoie şi de titlu ca să fie înţeleasă, atunci îi lipseşte ceva. Eu nu simt nevoia unor titluri în cazul fotografiilor făcute de Iulia.

Mihai Cantea spunea...

Carmen: de ce oare oamenii au dat nume la carti, poezii, piese muzicale, opere de arta plastica, de ce tu ai un nume, la filme... de ce oare?

Carmen Parii spunea...

..."What's in a name? that which we call a rose
By any other name would smell as sweet"...
Cu stimă,
domnului Mihai Cantea, perseverent iubitor de flori :)

Iulia Pascanu spunea...

Mulţumesc mult pentru comentarii. Cred că a pune sau nu titluri fotografiilor e o dilemă care nu va fi rezolvată aici. Eu am ales să nu pun titluri, dar pot oferi nişte repere despre condiţiile în care am făcut pozele. Astfel:
1. Pastorul unei biserici neoprotestante în decorul pregătit pentru slujba de duminică.
2. Scenă cu afiş publicitar în piaţa Unirii, Iaşi
3. Tren personal spre Tecuci
4. Privire prin vitrina unui magazin, pe strada 14 Decembrie.
5. Sediu de firmă pe strada Ştefan cel Mare.
6. În parc la Palat
7. Femeie aşteptând la RomTelecom, suprapusă cu flori din Poiana cu Statui, Bârnova.
8. Cerşetoare în faţa Millenium Bank pe Ştefan cel Mare.
Ca detaliu suplimentar, nu mi-am dorit până acum să fotografiez internaţional, ci doar "moldovineşte", local şi personal. Dar nu se ştie niciodată :)

Cristina S Iliescu spunea...

Intitularea ramine un mod simplu de identificare si valorizare a unei imagini fotografice, de scoatere a ei din anonimat;-) Daca Autoarea/Autorul doreste s-o desprinda de propriul nume, si sa-i dea autonomie de reprezentare intre mii de imagini, care uzeaza de mijloace si subiecte similare ;-). Este si o contributie creatoare, desigur optionala. Una din ideile raspindite ale modernitatii ramine aceea cu "lasa-l pe cititor sau privitor sa-si imagineze ce vrea el". E vorba de Lectorul ideal ;-), rafinat si cultivat, care-i dispus sa-si asume contributia sa imaginara la fiecare opera vizuala ori scrisa. Ori macar e dispus spre interpretarea corecta a mesajului vizual. In viteza lumii de azi, citi lectori ideali mai exista ? Citi stau sa ghiceasca unde si cind a fost facuta o fotografie de fotoreportaj ;-), de exemplu ? E dificila gasirea titlului potrivit, ramine interesant, modern si stimulativ anonimatul, importanta e deschiderea spre ambele optiuni si aplicarea lor inspirata, ori macar corecta ;-)