miercuri, 17 septembrie 2008

Fotografii de Alexandra CORNEANU

1.

2.


Nu ştiu dacă cele două fotografii se încadrează întocmai în tema dată, dar am zis să încerc... totuşi.
Alexandra CORNEANU


Când femeile fotografiază femei, din punctul de vedere al bărbaţilor, iese, fie ceva respingător, fie o minunăţie la care noi, aceştia cu XY, nu ne aşteptăm. De astă dată, din fericire pentru ochii mei, am căzut în a doua posibilitate şi în oarece plăcere. Artistică, desigur. Balerina pare scoasă din lumea unui Degas mai degrabă expresionist decât impresionist. A doua fotografie, cu irizările ei şi baia de lumină, m-a dat chiar gata. Gata! Cuvintele sunt de prisos.
Dan MITITELU

Prima fotografie, ca exerciţiu ar fi putut fi corectată pentru a avea o senzaţie de iluminare uniformă. Umbra e prea nesemnificativă pentru a avre rol estetic. 
Fotografia a doua ne spune că puteţi face faţă unor exigenţe. Atunci puteţi să şi decideţi ce merge şi ce nu.
Mihai CANTEA

Fotografii de Cristina OPREA

1.

2.


Dacă vedeam doar prima fotografie, v-aş fi bănuit că sunteţi o admiratoare a domnului Georges de La Tour ce a lăsat în cadru prea mult spaţiu sus şi prea puţin jos. Imaginea secundă rămâne doar o secundă pe retină. Sunt prea multe detalii care strică atmosfera.
Dan MITITELU

Şi aici pierderea subiectului în fundal nu totdeauna este o greşeală de compoziţie. Poate fi şi o viziune dar mai multa atenţie la cadrare. Negrul apasă greu pe spinarrea modelului. E de preferat ca modelul să fie nud. Sigur nu totdeauna. Aici da! Ţi... poate studiaţiun pic imaginea 2. Deasupra flăcării nu cred că văd nas, ochi bărbie. E chiar disgraţios. (de negrul din această zonă nu mai scriu.)
Mihai CANTEA

Fotografie de Ana-Maria SOVAR



Aşa, pentru încurajarea spiritului creator, dintre multele pozişoare primite, am ales doar un peisaj cu atmosferă sumbră. Probabil, sunteţi la începutul pasiunii pentru fotografie. Din păcate, eu sunt cam la capătul ei ;-).
Dan MITITELU

Fără prim plan, şoseaua, orizontul înclinat şi... fără strălucire şi contrast, fără o lumină interesantă, de regulă le obţinem şi prin procesare, ...
Mihai CANTEA

Fotografii de Ionela BARAGAN

1.

2.


Am găsit blogul d-voastră pe net şi m-am gândit să vă trimit şi eu câteva fotografii în legătură cu tema propusă. Sunt din Iaşi şi aş dori să ştiu mai multe despre acest proiect.
Vă mulţumesc mult!
Ionela BARAGAN


Vă place retro? Bunicile noastre ar fi fost bucuroase dacă ar fi avut asemenea fotografii. Sepia din a doua imagine îmi trezeşte amintiri plăcute. Ştiaţi că în homeopatie cerneala Sepiei este recomandată celor care suferă de niţică depresie? Fără glumă, chiar îmi place portretul.
Dan MITITELU

LA fotografia 1 ovalul seamănă a ou. Nu orice subiect merge cu acest gen de cadru. Aici sigur nu. Ovalul s-a practicat mai ales pentru portrete. Unii îl mai încearcă şi azi. Dar dacă e retro atunci să fie retro.
Mihai CANTEA

Fotografii de Simona ANDREI

1.

2.

3.

4.


Descopăr cu plăcere Atelierul dumneavoastră. Este interesantă această diagnoză on-line a fotografiilor.
Trimit patru studii pentru tema "corpul uman".
Să aveţi o zi bună!
Simona ANDREI


Imagini clasice şi prin lumină şi prin abordare. Ador clasicii.
În fotografia secundă, mâna şi piciorul din prim-plan sunt cam crispate.
Unghiurile din a treia fotografie se adună bine cu nasul ridicat şi merişorul domnului Adam. Aproape nu se mai observă că braţul stâng pare uşor amputat.
Primul cadru e doar frumos, ultimul are şi mister.
Dan MITITELU

Priveşte mai multă pictură! Nu cred că vei descoperi că subiectul se confundă cu fundalul.  În fotografia 2 cred că modelul are mînă dreaptă, dar aici nu ştiu cum stă sau chiar ce este precis.
Mihai CANTEA

Fotografie de Bogdan TODIREANU



Mesajul imaginii nu îmi este prea clar. Sunt mâinile a trei femei, poate din trei generaţii. Lumina e plată şi nu mă ajută să văd esenţialul. Dacă e nuntă, e bal. Dacă e bal, bal să fie. Dar fotografic!
Dan MITITELU

Sigur că ai vrut ceva numai că ai realiza o imagine pur şi simplu. Fotografia artistică spune, impresionează, capteaza măcar atenţia.
Mihai CANTEA

Fotografii de Maria GAFENCU

1.

2.

3.

4.


Am aflat de blog mutându-mă în Iaşi de o saptămână pentru că, în toamnă încep cursurile Facultăţii de Arte "G. Enescu" din Iaşi, secţia foto-video. Aş dori orice fel de comentarii aveţi la adresa pozelor mele.
Despre poze:
1 - fragilitatea nisipului, în mâinile ei fragile;
2 - ruga pentru mare;
3 - mângâiată de briza mării;
4 - ascunsă în valurile mării.
Vă mulţumesc! O zi bună!
Maria GAFENCU


1. O joacă. Nisipul de pe mâini îmi duce gândul către o sălbăticie.
2. Simplă, cu lumină poate prea simplă.
3. Dacă mai sus orizontul "strâmb" nu prea se vede, aici cam taie gâtul fetei.
4. Nisipul de pe sân scoate în evidenţă similitudinile dintre liniile bărbiei, cotului şi valului din fundal. În acest caz lumina chiar se potriveşte. Fotografia are un farmec rece. Brr!
Dan MITITELU


Mai greu de comentat. Poate doar faptul că, mai ales atunci cînd nu lucrezi cu model profesionist, este mai greu să obţii expresii în ton cu mediul înconjurător. Se trag multe cadre în care modelul trebuie să lucreze schimbîndu-şi mereu ţinuta şi expresiile.
Mihai CANTEA

Fotografii de Radu ONOFREI

1.

2.

3.


Pozne...
Radu ONOFREI


Nu vă fie cu supărare, dar eu abia mă pricep o ţâră la fotografiat. Meşteşugul picturii îmi scapă cu desăvârşire, indiferent cu ce-i făcut: cu pensula, cuţitul sau H.D.R.-ul ;-).
Dan MITITELU


Prima fotografie: crucea stă pe pamînt, acolo există o fundaţie. În fotografie nu se vede asta şi e greşit. Negrul este prea negru fără o justificare estetică.
A doua: ochiul percepe cerul mai luminos decît pămîntul. Dacă în fotografie e altfel, e necesar un suport ideatic şi estetic. Încercaţi să nu deveniţi fotograf de ilustrate.
Tehnica HDR-ului e interesantă, aduce în imagine ceea ce nu se poate capta dintr-o singură expunere. Latitudinea de expunere este mică uneori chiar la filme profesionale. Digitalul ne-a salvat. Eu cred că trebuie să ai o pregătire estetică şi tehnică impecabilă pentru a obţine fotografii artistice prin această tehnică. Altfel s-ar putea obţine un set de ilustrate care se mai numesc şi carţi poştale, care nu sînt decît fotografii documentare şi de informare.
Mihai CANTEA

Fotografii de Andreea OLTEAN

1.

2.

3.

4.


De ce vă trimit fotografii? Pentru că îmi place să scriu cu lumină... pentru că aşa simt eu libertatea.
Iar acum, câteva mici comentarii asupra fotografiilor trimise:
1 - Ce pot să spun, cât aşteptam la o masă, mi s-a aşezat pe mână un fluture; ce altceva puteam să fac decât să îl imortalizez. O fotografie face cât 1000 de cuvinte. Contrast mare între culoarea pielii, care, din coincidenţă, se aseamanăcu cea a mesei, şi fluturele galben.
2 - Umbra şi fire de păr. Corp uman.
3 - Atingerea luminii.
4 - M-a atras asemănarea izbitoare între liniile de pe talpa piciorului şi liniile parchetului.
Mulţumiri.
Andreea OLTEAN


Toate imaginile au oarece caldă gingăşie însoţită de simplitate. Joaca de-a forma e periculoasă dacă scapă de sub controlul ideii. Fluturele vine dintr-"un veac de singurătate" şi nu se pune ;-).
Ultimele trei fotografii pot alcătui o serie din tema "suntem nişte fiinţe vegetale uscate". Părul e ca nodul din scândură iar liniile noastre (chi)romantice ori bătrâncioase parcă sunt inelele de creştere ale trunchiurilor. Bine că aveţi ochi şi răbdare pentru a descoperi detalii.
Dan MITITELU


Sigur, fotografii cu evidentă sensibilitate feminină. Sînt studii interesante. O fotografie bună nu se obţine declanşînd o dată. În spatele fiecărei fotografii scoase în lume ar trebui să fie alte zeci sau sute. Cînd imaginea este statică, nu faceţi economie de card (eram să scriu peliculă).
Mihai CANTEA

Fotografii de Dragoş CANTEA

1. Viziune


Vă trimit şi eu o fotografie realizată acum câteva săptamâni. Ştiu că ideea este destul de comună, dar personal nu-mi displace. Aştept pareri!
Dragoş Andrei CANTEA


Toate fotografiile au mai fost făcute. Dacă nu au fost făcute, atunci au fost măcar văzute. Dacă nu au fost văzute, atunci se bănuieşte că au existat ele cumva, chiar mai înainte de a se descoperi aparatul de fotografiat. Să lăsăm criticii de specialitate să îşi bată capul cu originalitatea noastră. Dacă suntem oneşti în ceea ce facem, cred că doamna Fotografie poate fi mulţumită. Detaliul ochiului este simplu şi are impact... vizual. Părul e rebel. Ca orice tânăr. Şi asta cred că e bine.
Dan MITITELU


Eu mai pusei o dată întrebarea, prin primăvară, dar nu primii încă răspuns, în legătură cu probabilitatea de a fi rude. 
Şi pentru că e bine să nu protejăm numele e neapărat musai să spun că umbrele şuviţelor de păr, umbre care crează o dublură a acestor şuviţe, dau o senzaţie stranie de confuzie, nelinişte, greşeală... Personal consider o greşeală de iluminare. Mai bine nu declanşez dacă imaginea nu are precizie şi mesaj direct. Cind umbra este studiată şi are rol în compoziţie se simte şi are un mare efect pozitiv. Problema? Cum se poate fotografia fără umbrele acestea? Nu ştiu. Sînt amator încă!
Mihai CANTEA

Fotografii de Ioana BOSTAN

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.


Mărturisesc că principalul motiv care m-a determinat să renunţ la a mai trimite imagini (nu îndrăznesc să le numesc fotografii) a fost lipsa de experienţă în domeniu... Pasiune e, timp prea puţin pentru documentare, înclinaţie nu cred, dar totuşi aş vrea să primesc câteva indicaţii pentru viitor, cu bunăvoinţa dumneavoastră.
Imaginile pe care vi le trimit se încadrează şi nu prea la tema în curs; îmi cer scuze pentru această deviere de la subiect. Mai nepotrivit poate, majoritatea nici nu sunt reprezentări ale corpului uman, ci reflectări ale unor forme asemănătoare anatomiei umane în alte obiecte...
Îndrăznesc să vă rog, dacă există puţin timp, să-mi indicaţi greşelile, ca să încerc să nu "o mai comit" pe viitor.
Vă mulţumesc anticipat şi vă doresc un început de toamnă cât mai plăcut.
Ioana BOSTAN


Am ordonat fotografiile în ordinea descrescătoare a plăcerii mititele.
Prima e trăsnet. Costeliva ce se vede în reflexia vitrinei pare femeia scoasă din coasta scheletului adamic (sau extraterestru?). Tenta verzulie, de umoare bolnăviciosă, se pupă bine cu ideea.
De la Man Ray încoace, toate femeile sunt ca nişte (instrumente cu) coarde. Honi soit qui mal y pense.
Cea de a treia fotografie îmi pare scoasă dintr-un film rusesc. Adică are atmosferă simţitoare. Urechea şi pata de pe geam fac o casă bună. Sunt acolo nişte şoapte bine ascultate.
Mai la vale sunt doar detalii anatomo-litho-vegetale. Mie îmi place sus pe deal.
Dan MITITELU


Iată un set interesant. Vrei greşeli? Din punctul meu de vedere: 1. linia neagră aproximativ orizontală din stînga, trebuie ştearsă. 2. Strunele chitarei puteau fi mai luminoase. Se crea alt ritm (un filtru viveza bine folosit te ajuta). 3 şi 4 puteau fi mai calde şi ceva mai multă lumină interioară. Asta se face prin conversia imaginii din alb-negru in rgb, apoi se rică nivelul de roşu si verde, desigur foarte puţin. ar trebui să ai şi monitor calibrat. (ideea acestui gen de procesare vine de la Dinu Lazar). 7, pentru ca 5 şi 6 nu pot "să le văd", o încercare reuşită, îmi place ca încercare. combinaţia dinte curbe, structura cojii şi tonurile cenuşii merită continuată. Poate ieşi ceva. Dar numai în cenuşiu. Adică fără alb şi fără negru.
Mihai CANTEA

Fotografii de Diana TURCA

1. Diana 1

2. Diana 2

3. Diana 3


Diana cred că este mulţumită. Poate pleca la vânătoare. În prima fotografie i-aţi întins bine arcul. Atmosfera de acolo mă duce cu gândul înspre Jeanloup Sieff.
A doua imagine pare doar "şme". Verdele bustierei şi cel din prim-plan puteau să facă o poveste.
La fereastra din alb-negru e prea mult negru. Ca exerciţiu exponometric imginea poate fi utilă. Altfel, nu prea cred.
Dan MITITELU


Cred că am mai spus-o. S-o zic şi altfel pentru că am colege care au fete de 12-16 ani. Ele au telefoane sau mici aparate de fotografiat. Şi pun pe internet tot felul de imagini. Este o adevărată întrecere între ele! Iar mama mai descoperă că fetele îşi mai pozează anumite forme cu anumită "jenă". Mai au pînă să fie invitate în studiouri. Invazia aceasta de imagini fără "sare şi piper" influenţează puternic spre kitsch, superficialitate. Priviţi intens măcar colecţia revistei ARTGALERY dacă muzeele sînt departe sau închise. Şi... manualele de Educaţie plastică din şcoala generală sînt foarte bune!
Mihai CANTEA

Fotografii de Dan MIREANU

1. Clepsidra


2. Păzea!

3. Copil


Comentariile dumneavoastră mi s-au părut de mult bun simţ, pertinente şi profesionale.
Vă mai trimit câteva fotografii. Prima, tripticul "Clepsidra", are ca motiv trecerea prin viaţă, la final rămânând doar umbra. Nu sunt detalii ale corpului uman... A doua, "Păzea!", este mai degrabă din categoria fotojurnalism, instantaneu care îmi place destul de mult... Este din muzeul D'Orsay. A treia, "Copil" este un portret furat pe la Bran. Vă mulţumesc pentru timpul acordat.
Cu respect,
Dan MIREANU


În clepsidră nu intru, deoarece mi se scurge ca nisipul elanul fotografic atunci când văd colaje şi trucaje.
Secvenţa din muzeu este însă o bucurie fotojurnalistică. Negru la negru trage. Hercule a tras bine cu bâta iar fotograful a tras bine cu aparatul de fotografiat.
Copilul aflat după gard îmi place tocmai pentru că ne priveşte numai cu ochiul drept, într-o lume strâmbă, de după ochiurile unui gard.
Dan MITITELU

P. S.
Sper să nu vă dezamăgesc prea tare, dar eu nu sunt nici fotograf profesionist nici specialist. Sunt doar amator de Fotografie.
D. M.


Pentru că şi eu sînt tot un fotograf amator voi spune ceva din "arhiva amatorului".  
"Păzea" după realizarea instantaneului ar fi mers încă un cadru, nu prea cred că nu se putea, în care tînăra să nu fi fost speriată de ceva ce nu se vede. Adică ar fi curs exact in linia picioarelor statuii cu bustul drept. Şi... aş fi scos întrerupătorul de pe perete.
"Clepsidra"... colajul şi trucajul este o încercare în care ritmul, curgerea lină a nisipului şi timpului este întrerupt de graba alipirii liniilor curbe prin fringeri sau lipsuri de continuitate. Tehnica e dificilă şi cere multă răbdare. Retuşul este o artă!
Mihai CANTEA