sâmbătă, 5 aprilie 2008

Simple dar importante precizari

După un trimestru de atelier a venit vremea sa facem o analiză a ceea ce s-a întîmplat, cum trebuie să orientăm activitatea noastră în viitor.
În fotografia românească, posibil şi alte "fotografii", comentatorii sau criticii de specialitate au fost şi sînt fotografii. În arta plastică nu mi-a fost dat să aud un artist care să conteste un critic de artă pentru că acel critic nu este pictor. Un critic de artă nu este pictor, nu este fotograf. Este critic de artă. Problema este că la noi nu au fost şi nu sînt critici avizaţi în domeniul artei fotografice. Sigur că noi avem o serie de artişti fotografi capabili să mînuiască cuvîntul şi condeiul însă ei nu fac critică de artă în adevăratul sens al cuvîntului; ei sînt capabili să facă o analiză pe imagine, tehnică, artistică sau emoţională. Şi atît. În funcţie de genul fotografic pe care îl practică cu mai mult sau mai puţin succes.
Domnilor, atunci cînd citiţi un comentariu, un articol despre arta fotografică nu încercaţi să vedeţi ce realizări fotografice are semnatarul acelor rînduri! Eu cred că trebuie descifrat mesajul acelui text, trebuie să înţelegem ce se scrie acolo. În critica de artă contează cine semnează articolul, pentru că şi în critica de artă există şi somităţi ale genului.

Cîteva precizări despre tema în desfăşurare. Ca şi la tema anterioară intervin ceva mai tirziu pentru că am încercat să văd cum contribuiţi la această temă pe baza prezentării iniţiale. Şi această temă este greu de abordat de dv fie din cauza dotării tehnice, fie din cauza lipsei de instruire profesională de specialitate. Credeam, insă, că vom avea fotografii de familie, drept compensare. Dar... o capcană pentru că pentru mine fotografia de familie, care să fie tehnic, artistic şi emoţional realizată este greu de făcut. Subiectul te fură pentru că eşti participant la eveniment şi nu fotograf al evenimentului. Şi sînt puţini aceia care au priceperea necesară într-o astfel de situaţie dublă.
Totuşi nu uitaţi că o fotografie este făcută publică numai dacă persoanele fotografiate acceptă să fie publicată imaginea lor; persoanele să nu fie în ţinută sau atitudine care să le dezavantajeze estetic. Să nu se vadă etichete ale produselor care sînt pe masă, logouri ale firmelor pe haine, numere de maşini fotografiate pe stradă. Firmele societăţilor comerciale sau instituţiilor care apar în fotografie să nu care cumva să apară în situaţii care ar putea leza respectiva societate. Nu putem publica fotografii care conţin elemente care pot conduce spre ideea de rasism, intoleranţă religioasă. Cînd fotografiem copii în cadrul imaginii nu poate să apară sticle cu băuturi alcoolice, sau imaginea nu trebuie să sugereze că la respectiva intrunire de familie se consumă alcool sau se fumează în prezenţa minorilor. Ceea ce spun eu aici sînt cîteva elemente de care un fotograf ar trebui să ţină seama cînd execută o fotografie destinată publicului larg. (Nu am de gînd să răspund provocărilor: nu discut despre fotografia şi presa de scandal. În acest atelier discutăm numai despre artă fotografică)