miercuri, 26 martie 2008

Fotografie de Luca IURICIUC

Canon EOS Kiss Digital X (echivalentul american al lui 400D), probabil obiectivul de kit, (focala 27 mm), timp de expunere 1/125, diafragmă 4.5, ISO 400, probabil bliţul de pe aparat

La fotografierea în interior a persoanelor, atunci când se foloseşte bliţul, ar fi bine de ţinut cont de următoarele:
- dacă aveţi un bliţ extern şi vreţi să fotografiaţi două sau mai multe persoane din lateral dreapta sau stânga, este bine să folosiţi lumina indirectă. Bliţul să bată ori în tavan, ori să fie orientat la 45 de grade şi prevăzut cu un difuzor (un carton alb sau argintiu, de exemplu), pentru a se evita situaţia de faţă când lumina flashului a luminat normal doar mâinile personajului din planul apropiat, lăsând feţele mai întunecate... Chiar dacă persoana nu ar fi avut mâinile ridicate, lumina flashului ar fi dat în partea dreaptă a feţelor umbre inestetice!...
- dacă folosiţi bliţul cu care este dotat aparatul, acest tip de fotografiere, din lateral dreapta sau stânga, nu este recomandat. Se recomandă fotografierea frontală a subiecţilor, prin aceasta şi umbrele inestetice de la prima situaţie dispărând!...

În chenarul roşu, cadrarea potrivită pentru această imagine, care ar fi trebuit prelucrată în Photoshop, pentru ca feţele persoanelor să fie vizibile!...

Revin la imaginea comentată, datorită precizărilor făcute de către autorul ei, care spune că "în primul rând nu am folosit flashul din dotarea aparatului ci un Speedlite 580 ex2"...
- Puteai să foloseşti şi Speedlite 996 ex 16. Eu am spus, "probabil"!... Şi m-am referit la nişte cazuri concrete de situaţii de fotografiere în interior cu ajutorul flashului.
"Am fotografiat cu flash orientat în sus. Dacă aş fi fotografiat frontal, efectul de umbră ar fi fost mult mai accentuat"...
- Dacă ai fi fotografiat cu flashul orientat în sus, cum spui, lumina s-ar fi dispersat uniform din tavan, în acest fel nemaiapărând umbrele laterale care se văd în chenarul elb, la imaginea prelucrată!... Probabil că flashul orientat în sus era înclinat într-un anumit unghi, unghi pe care nu am de unde să-l ştiu, dar SIGUR (după umbrele date în imagine), era înclinat!...
"Cât despre prelucrarea în PS, poza este brută"...
- Eu nu am afirmat altceva, ci am spus doar că ar fi trebuit prelucrată. Nu vreau să cred că v-am obişnuit să fiţi comozi, la începutul Atelierului făcând eu majoritatea prelucrărilor!...

Vreau să vă rog ca să nu mai citiţi pe diagonală textele care se postează pe Atelier, exemplele pe care vi le oferim, fie teoretice, fie practice, nefăcând altceva decât să vă ajute să descoperiţi "taine" ale fotografiei încă neştiute de către voi, sau îndeajuns stăpânite!...

Calibrarea monitorului (1)

Pentru o buna vizualizare a imaginilor noastre trebuie sa discutam despre reglarea corecta a monitorului astfel incit sa le vedem corect. Cu totii am observat ca la vizualizarea imaginilor sau la tiparirea acestora sint devieri mari de culoare fata de ceea ce stiam noi ca am fotografiat.
Imaginea pe monitorul calculatorului este formata prin combinarea luminii. Pentru a obtine toate culorile, chiar mai multe decit ochiul uman poate percepe, sint generate trei culori: rosu, verde si albastru (red, green, blue). Din acest motiv sistemul de redare a culorilor pe monitoare este numit sistem RGB. Acest sistem de obtinere a culorilor se mai numeste si sistem aditiv.
Nu sint doua monitoare care sa poata reda aceeasi imagine astfel incit ochiul sa o perceapa ca identica. Monitoarele nu pot fi fabricate absolut identic, in plus fiecare fabricant are propria tehnologie. In timp acelasi monitor se uzeaza si culoarea redata este modificata. Aceste modificari pot fi observate si dupa citeva zile.
De multe ori scopul final al unei imagini este de a fi tiparita si arhivata intr-un album fotografic. Imprimarea se poate face pe o imprimanta cu jet de cerneala sau cu toner, sau chiar pe hirtie fotografica (la care nu ne vom referi in continuare).
De cele mai multe ori, daca nu constant, imaginea obtinuta pe hirtie difera chiar substantial de ceea ce am vazut pe monitor. Aceasta din cauza ca pe hirtie imaginea este realizata prin combinarea a patru cerneluri sau granule de toner. Sistemul se numeste substractiv, culorile fiind percepute prin reflexie. Cele patru culori sint: galben, purpuriu, azuriu si negru. (Voi prefera sa folosesc denumirea culorilor ca in fotografia color clasica si nu cea partial tradusa: CMYK adica cyan, magenta, galben, negru). Perceptia culorilor este influentata de lumina ambianta in care privim imaginea, de calitatea hirtiei pe care s-a facut imprimarea si evedent, de faptul ca am folosit cerneala sau toner.
Cauza principala in perceptia diferita a calitatii imaginilor privite pe monitor si pe hirtie rezida in diferenta de formare a culorilor in cele doua cazuri: formare RGB pe monitor si CMYK pe hirtie. E clar ca sintem nevoiti sa efectuam o conversie dintr-un sistem in altul.
Daca sistemul RGB permite o redare a unei palete de culori chiar peste nivelul de perceptie a ochiului, sistemul CMYK va reda o gama de culori mult mai redusa. Pentru a obtine aceasi impresie vizuala cind privim imaginea pe monitor sau pe hirtie trebuie sa avem posibilitatea calibrarii echipamentelor de vizualizare sau imprimare. Ne vom referi in continuare numai la calibrarea monitorului, presupunind ca imprimarea o facem la un laborator unde exista echipamente calibrate. De aceea trebuie sa furnizam acestor laboratoare imagini in culorile dorite de noi.
O precizare importanta: aparatele fotografice digitale capteaza imagini in spatiul de culoare sRGB, un subspatiu RGB, mai apropiat de spatiul de culoare CMYK. Aparate semiprofesionale permit selectarea si a spatiului RGB.
Orice imagine captata cu un aparat foto digital trebuie macar postprocesata din punctul de vedere al contrastului si luminozitatii. Vom face acest lucru cu cel mai popular si totodata cel mai bun soft cunoscut in acest moment. Adobe Photoshop. Pina la versiunea 7 (CS2) prin instalarea programului aveam la dispozitie in Control Panel un mic program Adobe Gama care ne permitea sa calibram orice monitor. Calibrarea cea mai buna se obtine, insa, cu ajutorul unor aparate speciale numite colormetre. Azi nu mai sint asa de scumpe dar putini dintre noi si le pot procura. De aceea, in ceea ce urmeaza, va voi oferi indicatii pentru calibrarea monitorului prin metode manuale, alternative dar care ramin, evident, dependente de calitatea ochiului celui care face reglajele. Si trebuie amintit faptul ca nu toti vedem culorile la fel.
Dar despre acest lucru in viitoarea interventie, in cazul in care voi primi semnale de la dumneavoastra ca acest gen de interventii teoretice facute de mine sint agreate si prezinta interes.
Fac precizarea ca nu doresc sa ma substitui manualelor de specialitate, nici nu doresc sa scriu eu un manual, ci numai sa va spun pe scurt din experienta mea. Va voi furniza locatii si manuale de unde sa va completati cunostinetele si experienta.

Fotografie de Gina MAGDICI

"Ouă roşii" - Canon EOS 400D, obiectiv 50 mm, f 1.8, timp de expunere 1/1250, f 1.8, ISO 100
Recomandari:
1. O punerea în evidenţă a ouălor roşii, ar justifica diafragma 1.8, cea mai deschisă a obiectivului folosit. In cazul acesta clarul este pe sticla de suc...
2. La acest gen de imagini, în care prim planul este ocupat de o masă pe care se găseşte mâncare, trebuiesc evitate sticlele a căror înălţime va fi aproape 1/2 din imagine. Această problemă apare mai ales la imaginile fotografiate de jos în sus. E mai potrivita fotografierea de sus in jos, astfel incit
sticlele pe care nu le putem "subtiliza" de pe masă sa apara mai mici decât în realitate. Tot asa se evita evidentierea "guşii" la persoanele fotografiate...
3. Intr-o imagine de familie este de preferat ca persoanele care apar în cadru să fie clare. La obiectivul şi parametrii folosiţi, la un timp de expunere de 1/30 ar fi corespuns o diafragmă 11, suficientă ca tot ce apare în imagine să fie în şarf. Clar, deci!...
4. Efectele "artistice", de exemplu "claritatea" doar pe un element din imagine, nu se practica la tema Fotografia de familie. De asemenea este necesar un teleobiectiv, care poate face separarea de planuri mai vizibilă decât un obiectiv normal sau unul superangular.

În chenarul roşu, o nouă propunere de încadrare pentru imaginea comentată aici!...