luni, 28 ianuarie 2008

Fotografie de Marius STRUGARU

Fotografia originală

Fotografia prelucrată

...Jan Rambo!...

O imagine luată în mulţimea din Piaţa Unirii, căreia prin recadrare i-am găsit şi povestea titlului... Jandarmul care dă, prin natura funcţiei importante avute în piesa despre Unire, o indicaţie preţioasă fotografului: "băi, n-ai voie să mă filmezi că-ţi sparg camera!"... sau ceva de genul ăsta...
Deci: recadrare, şters, cu ajutorul clonei, o bucată din haina kaki de camuflaj din stânga jos, la fel şi cu baloanele PNL-ului, claritate, culoare, strălucire, contrast...

Fotografie de Luca IURICIUC

Fotografia originală

Fotografia prelucrată

O imagine care aşteaptă cam de multă vreme să fie (sau nu) postată pe blog. Imaginea originală este, calitativ, cu mult sub cele postate aici... Mi-a plăcut privirea fetei, melancolia care i se citeşte în ochi. Am incercat o prelucrare extremă: transformarea in monocrom, virare sepia (culoare rece), claritate, accentuare contrast, închidere din curbe a tonurilor pentru a da un dramatism imaginii... Sper să fi reuşit să o fac să vă transmită ceva?...

Fotografie de Codrin BĂLEANU

Din nou o fotografie de la Ziua Unirii, cu o poveste tonică: în timp ce unii au treabă într-o direcţie, alţii găsesc ceva interesant de privit în partea opusă... poate o bătrânică care zice de bine pentru Domnu Băsescu, poate o tinerică care vrea un autograf de la Domnu Geoană... cine ştie? (claritate, un pic de culoare, contrast).

Fotografii de Dan BUJDEI


Trei portrete imortalizate pe 24 ianuarie, la manifestările prilejuite de "Ziua unirii".
La prima imagine este de remarcat "dialogul" dintre tânărul Cuza şi "omologul" său, abia întrezărit pe tapiseria din dreapta imaginii... Dealtfel, acest dialog, între personajul care a înfăptuit unirea (aflat în şarf) şi cei care l-au ajutat (aflaţi în afara şarfului), dau toată povestea fotografiei... Bine văzut, cu sensibilitate realizat! (faţă de imaginea originală: claritate, reducerea zgomotului de imagine pentru a pune şi mai bine în evidenţă planurile, setări de culoare, contrast.

Al doilea portret ne prezintă o imagine devenită clasică a lui Ion Iliescu. Chiar dacă nu mai râde cu gura până la urechi, şi-a păstrat tonusul pe care i-l ştim. Doar că "efectele" trecerii timpului se văd pe faţa lui: chiar dacă, "miraculos", nu are riduri, petele îi trădează vârsta! (faţă de imaginea originală: claritate, culoare, strălucire, contrast).
A treia imagine, un portret al lui Ion Solcanu, pe care, cred că şi l-ar dori şi el să-l aibă acasă!...