luni, 26 mai 2008

L`esprit de l`escalier


După ce avem o discuţie cu cineva, după ce se întîmplă o suită de întîmplări, cînd coborîm pe scară, ne gîndim la ce ar fi trebuit spus şi cum şi ce a rămas nespus. Chestia se numeşte în franceză “l`esprit de l`escalier” şi traduce cumva sumedenia de lucruri rămase nespuse la o întîmplare, care pe urmă se aşază şi ne pare rău că nu le-am amintit.

Ar fi cîteva idei pe care aş vrea să le amintesc – chiar daca aşa de tîrziu - şi să le subliniez totuşi – referitoare la seminarul despre peisaj pe care am avut onoarea de a-l împărtăşi la CCF din Iaşi sîmbătă, 24 mai 2008.

In primul rînd, esenţial este, cînd facem o fotografie de peisaj ( şi nu numai…) să ne stabilim în secret ce vrem să spunem totuşi, cum să o facem în cel mai simplu şi totuşi puternic mod, să ne gîndim întotdeauna ce alte variante de imagine ar mai fi, şi mai ales, oare, am eliminat ce este inutil din cadru, avem cea mai buna poziţie şi lumină?

Categoric, pentru a realiza un bun peisaj, trebuie să fim parte integrantă din ce se intimplă, să privim cu atenţie şi totuşi detaşare, să gîndim, să comparăm, şi să simţim momentul.

Există cîteva elemente esenţiale în fotografia de peisaj, de care trebuie să ţinem cont.

In primul rînd, plănuirea fotografiei; marile fotografii, de obicei, nu se intimplă, nu sunt legate de hazard, trebuie să ştim ce să facem, unde, şi cînd, şi cum; şi nu cu rigla şi compasul, inginereşte, ci lăsaţi şi purtaţi de al şaselea simţ, ca vînătorul.

In al doilea rînd, mare atenţie trebuie dată percepţiei: trebuie să ştii să vezi o imagine fotografică – fotografia de peisaj este o artă a extracţiei, se elimină ce e inutil – asta presupune muncă, exerciţiu şi cultură vizuală.

Să ştii să vezi este esenţial; la o anumită uşurinţă în a percepe realităţile plastice se poate ajunge şi urmărind cu atenţie şi “citind” mii de gravuri şi picturi clasice. Cea mai sigură metodă de a învăţa să vezi este să analizezi multe imagini şi să distingi ce şi de ce este în cadru şi ce merge sau nu ca mijloc de expresie.

Nu în ultimul rînd, trebuie să perseverăm – perseverare mater studiorum est…

Alte trei capitole esenţiale în fotografia de peisaj sunt: lumina, locaţia, şi şansa ( norocul…)
Sigur, peisajul esenţial se poate face şi aplicînd cunoscuta regulă : diafragma 8 şi să fii acolo.

Ca să facem o butadă, ne putem aminti de replica spărgătorului de bănci, care întrebat fiind de ce a mai spart o bancă de către judecător, spune senin: pentru că acolo sunt banii!

La fel este şi în fotografia de peisaj: trebuie mers acolo unde el este!!!!!!

In general, cînd facem fotografii în locaţie, ce facem poate fi împărţit în instantanee, vederi, şi fotografii adevărate.

Instantaneul este fotografia care spune: am fost şi eu aici, am văzut şi eu astea, arăt celorlalţi din fugă ce am văzut în goană.

Vederea este o imagine care în plus are şi lumină sau cadraj sau subiect grozav, dar încă nu are nici un context emoţional.

Ei, şi fotografia adevarată este cea pe care o priveşti cu invidie, care te scoală din somn, cea pentru care merită trăit şi cea care rămîne în timpuri.

Nu e nici o ruşine să facem şi instantanee, şi vederi; esenţial este însă să tindem către marea imagine, şi metoda pe care o văd cea mai simplu de urmat este: să ştim totul despre lumină, compoziţie, mesaj, număr de aur, linii de forţă, perspectiva aeriană şi cea geometrică, şi să avem puterea de a uita toate acestea şi de a ne exprima pe noi inşine – Ansel Adam spunea: nu luăm o vedere ci o facem.

Şi ce facem nu trebuie să fie o adunare rece de reguli…

Tot el spunea: fotografia de peisaj este supremul test pentru fotograf şi foarte adesea suprema dezamăgire…

Şi ca să închei, totuşi, la ce trebuie sa fiu atent cînd fac o fotografie de peisaj, cum fac un peisaj bun?

Ar fi mai multe puncte esenţiale de urmărit, la care mă gîndesc eu cînd fac peisaje:

1. alegerea locului de fotografiat
2. orele alese: dimineaţa şi seara
3. care dintre grandangulare le folosesc?
4. cum redau adîncimea, perspectiva?
6. pe ce mă sprijin, folosesc monopied, trepied?
7. ce variante de cropuire, de tăiere a imaginii, am?
8. nu uit să fac şi fotografii pe înalt şi pe lat, cine ştie cum le editez…
9. filtre de polarizare, degrade, obiectiv Shift sau Tilt, sau cu difuzie
10. folosirea distanţei hiperfocale
11. trag raw şi numai raw
12. ce poveste pot spune sau poate spune peisajul?

Cu speranţa că micile amănunte de mai sus vă vor ajuta cîndva, cumva, să faceţi un peisaj bun, nu ezitaţi să mă contactaţi pentru orice lămurire sau nelămurire.

Dinu Lazăr

Un comentariu:

Zaharia Dragomir spunea...

Stiu ca scriind aici nu ma adresez d-lui Dinu; cu toate acestea, as dori sa ii intreb pe cei experimentati de ce se pune atat de mult accent pe fotografierea in raw. Am inteles ca devine standard de la un nivel- dar de ce se impune atat de mult? De ce spunea dl. Dinu de "lumea raw"? Imi puteti explica ce da diferenta intre formatul necomprimat si cel comprimat? Este atat de vizibila diferenta data de pierderea de informatie? Sau e legat de editare?
Daca e aiurea plasata intrebarea,iar informatia poate fi usor gasita pe internet spuneti-mi va rog. Momentan nu o caut, nu din lejeritate ci pentru ca mi-ar placea o explicatie din partea cuiva din grupul Atelierului.